Amintiri din copilărie

Vineri 25 februarie 2011
par  Ana-Maria PAHONTU
popularité : 4%

Amintiri din copilărie, c’est un oeuvre littéraire appartenant à la littérature roumaine classique. On a séléctionné le fragment où Nică, le personnage principal, s’en va à l’étang, pour se baigner, en privant sa mère de son aide. La scène est extremement savoureuse; vous pouvez suivre aussi en vidéo, le film qui a été réalisé en 1965, et en particulier le fragment qui nous intéresse entre les minutes 10 et 13.

"De la o vreme, mama, crezand că-s prin livadă undeva, iese afară și începe a striga, de da duhul dintr-însa: Ioane! Ioane! Ioane! și Ion, pace! Văzand ea că nu dau răspuns de nicăiri, lasă toate în pămant și se ia după mine la baltă, unde știa că mă duc; și cand colo, mă vede tologit cu pielea goală pe năsip, cat mi ți-i gliganul; apoi în picioare, țiind la urechi cate o lespegioară fierbinte de la soare, cu argint printr-însele, și aci săream într-un picior, aci în celălalt; aci plecam capul în dreapta și la stanga, spuind cuvintele: Auraș, păcuraș, Scoate apa din urechi, Că ți-oiu da parale vechi; Și ți-oiu spăla cofele Și ți-oiu bate dobele! După aceea zvarleam pietrele, pe rand, în știoalna unde mă scăldam, una pentru Dumnezeu și una pentru dracul, făcand parte dreaptă la amandoi; apoi mai zvarleam cateva de încuiam pe dracul în fundul știoalnei, cu bulbuci la gură; ș-apoi huștiuliuc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de-un picior, căci așa ni era obiceiul să facem la scăldat, de pe cand Adam-Babadam. După asta, mă mai cufundam de trei ori în rand, pentru tatăl, Fiul și Duhul Sfant, și înc-o dată pentru Amin. Apoi mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții, cat mi ți-i moronul, și mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mandre ale unor fete, ce ghileau panză din susul meu. Mai frumos lucru nici că se mai poate, cred! Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mînile subsuoară, cum e omul năcăjit, de după un damb de prund, aproape de mine. Dar eu n-o vedeam pe dansa, căci eram în treabă. In totului tot, a fi trecut la mijloc vr-o jumătate de ceas, cat a zăbovit mama acolo, mai vr-o trei, patru de cand fugisem de-acasă, ș-ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază. Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfarsit, mama, cat era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea și vine tiptil, în varful degetelor, pe la spatele mele, cand mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ie toate hainele frumușel de pe mal, și mă lasă cu pielea goală în baltă, zicandu-mi cu năduh: - Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avè altă vorbă. Și se tot duce."


Amintiri din copilarie

Documents joints

Binary Data - 241.2 ko
Binary Data - 241.2 ko

Agenda

<<

2019

 

<<

Octobre

 

Aujourd'hui

LuMaMeJeVeSaDi
30123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031123
Aucun évènement à venir les 6 prochains mois