Ah! câtă apă!de Nichita Stanescu
Le poème a pour point de départ une idée philosophique: le temps qui a de la valeur lorsqu’il se transforme en herbe, en eau, en arbre, en pierre. Son auteur, très apprecié dans notre littérature, fut né à Ploiesti.
Timpul devine timp
cand se transforma in iarba, in apa
in arbore si in piatra.
El e singurul care are miscare in sine
el e singurul care trece
care ne leaga si ne dezleaga
cel care ramane gravid
cu tot ce intalneste in cale
inventandu-si calea
nascandu-si calea.
Singurul lucru concret este timpul
lucrurile sunt miscarea lui.
Tigrul si Eufratul
ah, cata apa !