La Rive du Siret, c’est un poème descriptif d’une rivière au moment de l’aube. On voit par les yeux du poète les vapeurs (aburi) comme des fantasmes qui se lèvent au-dessus de l’eau. Assis sur la rive verte de la rivière, il lui semble de voir un dragon aux écailles dorées ( balaur cu solzi de aur ) qui serpente sous le soleil du petit jour.

Malul Siretului

Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică

Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.

Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur

Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde

Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se perde,

Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,

Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.