Ce poème - Sur la rive - met en lumière l’immensité, l’éternité de l’eau qui fait rever le poète roumain. Il s’imagine voir l’esprit de l’eau ( "a apelor crăiasă’’ ) et lui adresser quelques pensées à lui tels les sentiments d’admiration, de mystère, mais aussi de peur, de petitesse de l’homme face à l’eau, à la nature en général. A suivre plusieurs mots liés au champ sémantique de l’eau: eau/apa; vagues/valuri, talazuri; goutte/strop; mer/mare; bord, rive/mal; profondeurs (de l’eau)/adancuri; l’étendue bleue de la mer/ intinderea albastră.

La mal

Mândra apelor crăiasă,

Ne-ntâlnirăm azi în cale,

Eu, cu gândurile mele,

Tu, cu valurile tale.

Prinşi de-o tainică chemare,

Ne privim acum în faţă,

Tu, eterna vremii doamnă,

Eu, un strop răzleţ de viaţă.

Cum te văd, din clipă-n clipă,

Mintea-mi zgribură şi cade,

Simt moşia ta cum creşte

Şi hotarul meu cum scade.

Ţi-ai pornit nemărginirea

Să mă-nfrunte, să mă frângă...

Râd talazurile tale

De luntriţa mea nătângă.

Tu mă birui, fără luptă,

Pururi neînvinsă mare,

Ochii călători pe ape

Tremură şi-ţi cer iertare...

Spre adâncurile albe

Îmi îndrept umila rugă:

Mă primeşte-ntotdeauna

Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.

Lasă-mă uitat la malu-ţi...

Să mă uit aşa departe:

Din întinderea albastră

Voi citi ca dintr-o carte...