Ce poème - Sur la rive - met en lumière l’immensité, l’éternité de l’eau qui fait rever le poète roumain. Il s’imagine voir l’esprit de l’eau ( "a apelor crăiasă’’ ) et lui adresser quelques pensées à lui tels les sentiments d’admiration, de mystère, mais aussi de peur, de petitesse de l’homme face à l’eau, à la nature en général. A suivre plusieurs mots liés au champ sémantique de l’eau: eau/apa; vagues/valuri, talazuri; goutte/strop; mer/mare; bord, rive/mal; profondeurs (de l’eau)/adancuri; l’étendue bleue de la mer/ intinderea albastră.
La mal
Mândra apelor crăiasă,
Ne-ntâlnirăm azi în cale,
Eu, cu gândurile mele,
Tu, cu valurile tale.
Prinşi de-o tainică chemare,
Ne privim acum în faţă,
Tu, eterna vremii doamnă,
Eu, un strop răzleţ de viaţă.
Cum te văd, din clipă-n clipă,
Mintea-mi zgribură şi cade,
Simt moşia ta cum creşte
Şi hotarul meu cum scade.
Ţi-ai pornit nemărginirea
Să mă-nfrunte, să mă frângă...
Râd talazurile tale
De luntriţa mea nătângă.
Tu mă birui, fără luptă,
Pururi neînvinsă mare,
Ochii călători pe ape
Tremură şi-ţi cer iertare...
Spre adâncurile albe
Îmi îndrept umila rugă:
Mă primeşte-ntotdeauna
Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.
Lasă-mă uitat la malu-ţi...
Să mă uit aşa departe:
Din întinderea albastră
Voi citi ca dintr-o carte...